ornear
or.ne.ar conjugue
verbo intransitivo
emitir (o burro) a sua voz característica; soltar orneios
ORIGEM DA PALAVRA|de origem onomatopeica
RIMA COM
arrevessar, aterrissar, brochar, calcar, consignar, enxaugar, fragilizar, grifar, milhar, obstar, orar, prevaricar, rebitar, rogar, tomar, triar
PALAVRAS PRÓXIMAS